Cetatea Deva și Castelul Corvinilor

          Cum am spus în articolul trecut voi face un articol special și detaliat de păreri și poze despre obiectivele turistice prin care am trecut. În caz că nu ați citit acel articol, aveți link AICI!

Cetatea Devei

          Cetatea Devei este considerată una dintre cele mai importante fortificaţii medivale din Transilvania. A fost stăpânită de voievozi, de principi, de conti şi de ducese. Astăzi, ruinele sale sunt vizibile de la depărtare, graţie poziţionării sale strategice, pe un vârf de deal care domină Valea Mureşului şi principala arteră de legătură a României cu centrul şi vestul Europei. Cetatea a fost ridicată în secolul al XIII-lea, dar urmele de locuire sunt mult mai vechi: există descoperiri care datează din neolitic sau epoca bronzului. Prima menţiune documentară care face referire la Cetatea Devei datează din anul 1269. Legendele cu zâne şi fete cu părul de aur, neapărat surori, care au stăpânit cele mai frumoase locuri din judeţul Hunedoara nu au ocolit nici Cetatea Devei. Dar asta se întâmpla în vremuri demult apuse. Iar faptele lor, erau povestite de bunici nepoţilor, iarna, la gura sobei.

          Ajunși într-un final aici, am rămas surprinși de numărul mare de vizitatori care își așteptau rândul la coadă pentru urcarea cu telecabina. Sfătuindu-ne, am hotărât să stăm liniștiți la coada căci, dacă ar fi fost să mergem pe jos, să urcăm tot acel traseu, am fi pierdut foarte mult timp chiar dacă ar fi fost mai bine și mai frumos să explorăm împrejurimile și să trecem pe potecile peste care au călcat strămoși noștri acum mult timp. După o lungă așteptare a venit și rândul nostru. Urcați și înghesuiți de-a dreptul în telecabină, nu am putut vedea foarte mult cum se schimbă perspectiva peisajului. Urechile începeau să se înfunde tot mai mult cu fiecare metru urcat ,dar, ajunși sus pot spune că așteptarea a meritat efortul, panorama era sublimă!

          Peisajul face ca această călătorie și așteptare să merite, restul ca să fiu sinceră o pot numi ruină. După câteva cercetări pe internet am citit că această cetate are toate motivele pentru a fi așa, ajungând să fie dată în dar, vândută sau bombardată. Nimeni nu s-a sfiit și a lăsat câte ceva în urma acestuia, mai un zid de de apărare, mai o sală de bal sau chiar au extins cetatea. A fost dorit ca ea să nu fie utilizată doar pentru apărare ci să servească drept și ca locuință de lux. Singurul lucru pe care îl poți continua să îl faci este să te plimbi de jur împrejur admirând panorama, îți poți spune despre cât de bine este amplasat pentru a vedea inamici de la o foarte mare distanță și te poți întreba despre cum era aici odinioară când încă era forfotă mare și plin de viață.

         După ce ne-am făcut damblaua era timpul pentru masă, dar unde? Ajunși la mașină, am căutat un restaurant bun pe internet iar rezultatul cel mai apreciat a fost Restaurantul Perla. Situat destul de aproape de Cetate și la 50 de pași de noi a fost o alegere ușor de făcut. Servirea a fost rapidă, iar ceea ce m-a bucurat foarte mult pe mine și prietenii mei a fost modul în care am fost  serviți de către drăguța ospătăriță voioasă. Eu fiind o iubitoare de paste nu m-am putut abține să nu îmi comand, așa ca iată-mă, savurându-mi mâncarea până la ultimul dans al furculiței. Ceea ce vreau să menționez este că dacă preferi carne, fie că este de porc, pui sau vită este să specifici cât de gătită o vrei căci ei au un mod diferit față de ceea ce am încercat prin Timișoara, ei au tendința de o lăsa mai în sânge și pentru a nu fi vreun inconvenient vă rog să specificați acest lucru. Cu toate cele, toți am afirmat că masa a fost una gustoasă și sățioasă.

 Castelul Corvinilor

          Una dintre legendele castelului despre care am auzit, este cea a fântânii, și anume ”se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara în tinea în castel. Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa. Numai ca intre timp Ioan murise iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvantul dat de sotul sãu si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: „Apa ai, inima nu”, ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata. De fapt, inscriptia descifrata de Mihail Guboglu glãsuieste astfel: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica”. Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a inscriptiei este pe unul dintre contrafortii capelei.” (puteți citi restul legendelor AICI)

          Temnița se află la parterul castelului și este formată din două mici încăperi fiecare găzduind câteva dintre cele mai cunoscute metode de tortură cum ar fi spânzurarea, statul pe un scaun de cuie, întemnițarea, și așa mai departe. Fiind scundă de statură, treptele înalte îmi dădeau bătăi de cap îngreunându-mi urcarea și coborârea forțându-mă să am ochi doar pentru ele, așa că, atenție cum călcați.

          Cu fiecare pas în plus castelul părea mai rece și mai învăluit în mister. Atât de multe de văzut și atât de multe de imaginat. Arhitectura diversă, mobilierul vechi, rochiile lucrate pentru domnițele care le-au purtat odinioară, toate acestea te fac să treci prin trecut și să apreciezi mai mult ceea ce avem noi astăzi căci, de exemplu, în palat era tare frig. O mulțime de camere sunt deschise publicului iar din cauza aceasta în ochii mei apare ca fiind un avantaj căci poți explora dar și observa mult mai mult. Părerea mea este că acest loc merită vizitat dar și un loc în care se poate investi deoarece este o parte a istoriei, a culturii noastre și ne putem mândri cu ea, putem ajunge să vedem prima dată și să ne cunoaștem plaiurile noastre mai bine ca ale altora.

Pentru mai mult: Facebook, Instagram

This article has 1 comment

  1. Pingback: Escapadă | Amellia

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *