Emoții

Și am ajuns din nou în situația de a nu fi postat de ceva vreme, și cum nu îmi voi cere scuze voi posta continuarea poveștii scrise de mine fără un titlu concret.

Pentru prima parte apasă AICI!



          – Luca e foarte norocos că ai aparut în viața lui, crede în mine pe cuvânt draga mea Margret. Nu am în minte o femeie mai potrivită pentru el. Ești ceea ce reprezintă o femeie, și anume grația, buna purtare, frumusețea și gingășia. Acestea fiind primele lucruri care au trecut val-vârtej prin capul meu. Ochii îi deveniră sticloși, lacrimile curgeau șiroaie. Își iubea bărbatul din tot sufletul, iar acum rodul acestei iubiri stătea în brațele ei, nu se putea simți mai împlinită. Ușa camerei se deschise brusc făcând câteva foi să zboare încet până ce aveau să atingă podeaua.

          – Am venit imediat ce am primit vestea! spuse bărbatul debusolat. Margret îl cercetă cu atenție, întâi fața, după care corpul. Văzu că hainele îi erau murdare și pătate de sudoarea muncii. În mâini avea flori de liliac.

          – Apropie-te dragul meu. Spuse Margret cu dulceață. Vino și salută acest suflet minunat.

 Bărbatul își aținti privirea asupra micului trup al cărui sălaș erau brațele plinuțe ale femei iubite. Deveni absorbit de acest sentiment patern, studiind fiecare parte a pieli bebelușului care nu era ascuns de pânza albă, pătată de sânge ici și colo. Ecaterina începu să râdă.

          – Unde îți e bărbăția acum fiule?

Bărbatul se înbufnă dar nu spuse nimic. Se apropia încet, de patul în care stăteau cele două ființe epuizate, lasându-se incet lângă acestea. Mâna lui atinse părul soției, dând la o parte șuvița de păr din ochii ei albaștri ca cerul nopții, punând după urechea acesteia florile de liliac luate în grabă. Degetele lungi și butucănoase atinseseră obrazul fin al fetiței.

        – Leită mă-sa! spune mândru . Era un moment unic în viața amândurora, momentul când au devenit părinți. Luca o prinse pe Margret și pe copilă într-o îmbrățișare strânsă. Începu să plângă din cauza emoțiilor pe care le simțea, îngropându-și fața în gâtul ei.

       -Mulțumesc, mulțumesc pentru acest dar minunat! șopti la urechea ei, cutremurându-se simțind micile degete pe pieptul lui. O mână o lăsase pe spatele femei, iar cealaltă ajunse în mâinile fetiței care părea că studiază fiecare deget în parte.

         Ecaterina privea cu mândrie acest tablou al fericirii ce avea să îi rămână veșnic întipărit în minte. Absorbea emoțiile celor doi, studia fiecare detaliu al femei din fața ei. Vizual, observă o femeie plinuță, cu un bust generos, fiind îmbrăcată într-o rochie ce semăna a sac. Părul ciufulit de culoarea castanelor ajungând până la mijlocul spatelui încadrând fața ovală cu ochi migdalați, nas mic și buze cărnoase având culoarea cireșelor aproape coapte.

Margret simți mirosul florilor și privi fața bărbătească și frumoasă a soțului ei. Ochii lui mari, buzele rozali, nu foarte pline potrivindu-se perfect cu nasul nu prea butucănos. Aceasta este imaginea ei despre frumos.

Aștept părerile voastre dragii mei!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *