Imaginația zburdă acasă

Va venit momentul unei importante decizii, căutând mult am ajuns la concluzia că un evaluator ANEVAR ne va fi de un real ajutor pentru orice alegeri legate de începuturile unui noi cuibușor. Vom dori ceva pe placul nostru, o aranjare așa cum ne imaginăm. Dintr-o serie de exemple din dosarul proiecte case raportate la cerințele noastre legate de aspect, amplasare și tot ce ne-a trecut prin cap de la o vreme, vom putea realiza ceea ce ne dorim și anume un proiect de casă pe gustul nostru.

 

Mă și văd cum stau în fața unei porți mari negre și deschid ușa. Călcând ușor pe cărarea din piatră observ cum totul pământul este acoperit de iarba verde și crudă, tăiată scurt, dând impresia unui covor mare și pufos. Observ în dreapta mea un mic iaz cu pești mari și colorați înconjurat de pietre de diferite mărimi și tonalități de gri, dincolo de el stă ascuns un foișor negru de lemn cu băncuțe lungi, masa fiind destul de mare încât să ajungă pentru cele zece locuri alocate familiei sau prietenilor care ne vor vizita, stând relaxați în zilele toride de vară la un suc sau la masa de prânz. În jurul acestei zone de confort se află fel și fel de pomi fructiferi, de la cireșe, până la o mică viță de vie care s-a extins pe o parte a foișorului dându-i iluzia unui perete. Mă așez ușor pe marginea bănci, observând în capătul opus o minunată măsuță rotundă și subțire în jurul cărora se află trei scaune. Mă îndrept grăbită spre acest loc minunat, numai bun pentru a citi liniștită o carte sau pentru a petrece timp cu prietenele, discutând de fel și fel de lucruri în timp ce sorbim cu poftă un ceai sau o cafea bună alături de prăjituri gustoase. Înconjurată de flori, acesta este locul cel mai frumos în care aș putea să mă aflu.Primăvara mirosul liliacului mă îmbată cu bucurie, cameliile îmi încântă sufletul, micul lan colorat de zambile și lalele îmi pune zâmbetul pe buze. Vara însă, bunăstarea apare odată cu frumoasele mele begonii și garofițe. Dalia și crinul sunt nelipsite din ecuație, asemenea trandafirului, care au un loc special, cât mai aproape de colțul meu de rai. Aș putea petrece ore în șir stând aici cu permisiunea vremi, dar noaptea răcoroasă mă va forța să fac primi pași în casă. Mă întorc pe cărarea de la început și îmi continui drumul, admir pereți de un roșu aprins și un maro ciocolatiu, o combinație minunată din punctul meu de vedere. În partea stângă a casei, stă impunător un mare nuc de care atârnă liniștit un leagăn care abia așteaptă să fie folosit și să audă râsetele persoanelor care îl folosesc. Mă apropi de ușa dublă , pășind ușor pe parchetul lucios, punând în pantofarul de lângă mine încălțămintea purtată pe parcursul acestei frumoase zile. Stau și încerc să mă decid unde ar trebui să mă duc prima dată, în dreapta având camera de zi, iar în stânga o bucătărie. Nu mai puteam avea răbdare, voiam să mă mândresc cu „insula” și să îmi privesc în tihnă mobilierul de bucătărie. Combinații de crem și alb erau prezente pretutindeni. Aproape de ușă, o masă măricică își așteaptă oaspeți la masă pentru a înfuleca bucatele alese. Ies ușor, intrând apoi în camera de zi, având un moment de liniște pe canapeaua roșie punându-mi picioarele obosite pe măsuța de cafea din fața mea fără nici o mustrare de conștiință. Mă ridic pentru a îmi uda frumosul bambus așezat pe raftul cel mai înalt, ca de asupra lui să fie un televizor mare și subțire prins de perete. Biblioteca mare de pe perete îmi atrage atenția, atât de multe cărți și atât de puțin timp pentru a le citi pe toate. Înapoi pe hol, în capătul opus este o scară spiralată ce duce spre următorul etaj, dar, încă două uși. Intrând pe prima găsesc un pat imens de lemn, cu o saltea moale, două noptiere și dulapuri mari și negre ca tăciunele, câte una pe fiecare parte. În camera de vizavi stau tăcute un dulap roșu, cu un pat încăpător, o noptieră și o oglindă mare de mărimea unei persoane. Urcând spirala spre următorul etaj, descopăr un colțar mare de culoarea cafelei, dar extraordinar de frumos, înaintea căruia stătea așezată o masă de sticlă strălucind în lumina pală a becului. Pe perete sunt puse ghivece mici cu flori și cărți cu coperți colorate. Cu coada ochiului zăresc o ușă de culoarea castanei coapte, apăs clanța și observ un birou simplu, deschis la culoare, peste care stă lejer calculatorul pornit și o mulțime de foi împrăștiate și amestecate. Un scaun negru de piele, cu spătar înalt și cotiere pe măsură, îl adăpostesc pe cel care se ocupă cu calcule zi de zi, în timp ce câteva lini de lumină îi traversează fața obosită.

 

Această postare este înscrisă la concursul SuperBlog!

This article has 1 comment

  1. Pingback: Proba 3. Case frumoase pentru oameni fericiți

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *