Întrebări în miez de noapte
           De ce mintea noastră lucrează neîncetat?

          Probabil din cauză că suntem nevoiți să ne gândim prea mult la ce anume ne rezervă viitorul. Poate căutăm un anumit răspuns.

          De ce ne imaginăm diverse scenari a ceea ce vrem să ni se întâmple?

          Aceste scenari reflectă ceea ce vrem să ni se întâmple, de la locul în care suntem și până la persoana care este lângă noi, imaginându-ne exact cuvintele pe care am vrea să le auzim. Un gest, un glas, o anume mișcare, toate cele care ne fac să ne pierdem cu firea, acestea existând într-un singur loc, dar nu în lumea reală, ci în cea a imaginației. Păcat.

  De ce ne grăbim să creștem?

Ei bine, societatea ne cere acest lucru. Societatea ne face să renunțăm la obiceiuri, gesturi, cuvinte, făcând din noi niște marionete, sclavi înrobiți, crescuți și educați pentru a rămâne la același nivel. Trecem peste etapele vieții, sărind de la copilărie la adolescență apoi maturitate într-un ritm galopant.

          De ce unii oameni renunță la speranță și cad pradă întunericului, tristeții din inimile lor?

          Probabil din cauză că sunt prea obosiți să țină piept realități crunte că viața nu e mereu cum ne-am dorit să fie. Poate au suferit prea mult pentru a mai putea rezista și s-au lăsat pradă întunericului, a negativismului considerând că este mai bine așa, poate au văzut asta ca pe o salvare, ori o alinare. Greu de spus cu certitudine.

          De ce există atât de multă ură între oameni?

          Diferențele, conflictele de interese. Am mai spus, oameni nu pot fi mereu de acord unii cu alții, mereu va fi cineva care va avea altă părere. Poate e din vina societății, a lumi în care trăim.  Dar sincer, nu pot găsi nici un răspuns la această întrebare, nu pot înțelege acest sentiment căci pentru mine nu există.

          De ce atât de multe conflicte între generați?

          Acestea vor exista mereu. Uneori uităm că la rândul lor, părinții noștri au fost și ei copii care au trecut prin aceleași experiențe ca și noi. Dar uneori uită și ei cum e să fi copil, adolescent, și să nu prea dai ascultare vorbelor părintești, chiar dacă aceștia ne vor doar binele. Mereu vom vrea să trăim pe pielea noastră unele experiențe, chiar dacă vor durea, chiar dacă nu ne vor ajuta, dar vom vrea mereu să le facem pe cont propriu, să încercăm să ne depășim așteptările, capacitățile, să încercăm să ne depășim părinții.

         De ce ne simțim atât de liberi în gândire noaptea?

         Ne eliberăm de gândurile de pe timpul zilei și ne concentrăm pe ceea ce vrem să știm cu adevărat. Este timpul în care găsim cele mai sincere răspunsuri, gândim cu inima și mintea. Liniștea nopții calmează sufletele învolburate de stres și temeri, calmează pe oricine are nevoie de acest lucru. Privind stelele, căutăm răspunsul prin univers. Liniștea își face cel mai bine simțită prezența în timpul nopții.

         De ce alergăm prin viață fără să realizăm ceva pentru noi?

         Nu este destul timp să le realizăm pe toate, căci societatea practic ne obligă să ne petrecem timpul muncind pe brânci, în timp ce persoanele care dețin controlul asupra noastră și a vieții noastre adună laudele și rodul muncii. Nimeni nu își dă seama cât de scurtă ne este șederea pe acest pământ până nu ajunge la final, și apoi?

         Când vom realiza ceea ce vrem cu adevărat de la noi, de la viața pe care o trăim?

Suntem oameni, deci prin natura noastră vom realiza târziu, poate prea târziu.

         Care este adevăratul nostru scop pe acest pământ?

         Nu am nici un răspuns pentru această întrebare. Vom descoperi oare vreodată? Ar trebui să învățăm ceva din această experiență dar… ce anume?

 

Curiozitatea mea apare căci sunt sigură că fiecare și-a pus o întrebare în miez de noapte căutând răspunsul. Ați găsit ceea ce căutați?

Mă puteți urmări pe:

facebook  instagram  tumblr

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *