Locuri din inimă

          Te-ai simțit vreodată singur? Abandonat, lăsat de izbeliște? Dacă da, atunci e ceva greu de explicat, nu numai pentru cum te simți dar și efectele negative care le are asupra ta. Uneori poate te poți simți nelalocul tău, că și cum nu aparții acelui loc, că și cum nu ai avea ce caută acolo, ca și cum te-ai fi schimbat prea mult și nu mai ai ce căuta acolo. Poate e normal, poate nu într-una din etapele vieții, momentele și stările prin care treci câteodată, nu știu. Nu aș renunța la locul în care locuiesc în prezent, deși uneori simt un dor legat de locurile în care am crescut. Păstrez legătura cu prietenii din copilărie și îmi amintesc cu drag de zilele ploioase în care ne adunam în scara blocului și ne jucam doar pentru că nu am fi vrut să mergem încă acasă, baba-oarba, ”scunsa”, supărarea căci numai o fată îl avea pe domnul Ken atunci când ne jucam cu păpușile pe o pătură în zilele călduroase de vară. Un lucru pe care îl au în comun cele două locuri este faptul că mă simt uneori nelalocul meu, poate din cauză că aparțin amândurora, cel puțin așa gândesc eu, presupunând că acesta ar fi motivul.

          Ai încercat să cauți răspunsul ? Să te asculți pe tine, să vezi ce te deranjează, să vezi și să decizi cum și de ce te-ai schimbat (dacă e cazul), să încerci să găsești o soluție pentru tot ce se întâmplă, pentru aceste gânduri nelalocul lor? Orice ai face nu ceda pradă acestor lucruri, depresii, supărări. În aceste circumstanțe simți nevoia să te redescoperi, să vezi cine ești tu și ce poți face. Poate asta este una din procesele maturizării? Probabil.

          Mereu îmi imaginez că lumea poate deveni mai bună, pot vedea dincolo de aparențe, mereu caut ce este mai bun în fiecare indiferent dacă știu sau nu că voi fi rănit. Unora nu l-i s-ar părea corect. Să încerci să te distrugi pe ține pentru alți? Să iei supărările și grijile lor asupra ta încercând să găsești un răspuns, o rezolvare? Incredibil, așa ceva nu se poate!

          Ei bine ba da, se poate. Orice este posibil dacă vrei și îți dai silința. Nu trebuie neapărat că acele lucruri să te afecteze, ci doar să ajuți pe cineva așa cum poți, așa cum îți permite sufletul să te dedici unui lucru, unei persoane, unei responsabilități.

          Totul stă în puterea ta, să mergi drept cu capul înainte, sau să te afunzi în deprimare, supărate, depresie. Tu ce alegi ?

           Dar ține minte, tot ce trebuie să îți amintești e că soarele apare și după cele mai odioase furtuni.

 

Mă puteți urmări pe:

facebook  instagram  tumblr

 

This article has 2 comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *