Nopți sub cerul liber

          Una dintre cele mai frumoase experiențe avute de mine până acum. Este unul dintre lucrurile pe care mi le-am pus în cap pentru a le face în această viață.

          Primul punct de oprire fu Ochiul Bei, un lac ireal de frumos și curat cu propriile lui legende care sunt păstrate pentru cei ce vor să-i calce pragul. Continuându-ne drumul, am avut prima mea întâlnire cu o anume viperă. Mica veninoasă se ascunsese prin iarba de pe mijlocul poteci, eu ajungând să trec peste ea până să își facă simțită prezența, mișcând frunzele și părăsind împrejurimile. Primul loc în care am ajuns să ne instalăm a fost o mică insuliță de nisip, petrecând două nopți strânși lângă focul ce ardea neîncetat ajungând să dormim ca și găinile. Unii dintre noi se proclamau băștinași, ajungând să-și construiască sulițe pentru distracție încercând să prindă pești. Pot spune că au fost ingenioși căci am avut și un leagăn făcut din funie și un cauciuc găsit în râul Nera. După cele două nopți, pornirăm în drumul nostru spre Lacul Dracului, traseu care era mult mai anevoios căci erau mai multe stânci abrupte și o mai grea înaintare în înălțime. Ajunși uzi de la ploaia ce ne prinsese pe drum, băieții instalară corturile, iar eu ca o fată bună și obosită cum nu am mai fost vreodată, m-am pus să dorm, trezindu-mă înainte de cină apoi continuând râsetele și distracția în cort. Dimineață, unul mai matinal ca și celălalt, luând ceaiul sau cafeaua împreună. Gândul unora era la legenda Lacului Dracului, singurul lucru știut sigur de noi fiind despre Satana care a sărit în acea apă după întâlnirea cu un păstor. Trecând un timp, băieții hotărâră că era momentul pentru a trece râul spre ultimul loc de instalare. Cine mai pierde timpul cu împachetatul? Trebuia să fi văzut corturile trecând apa, ținute fiecare de câte un colț. Am fost martoră la prima ediție a Jocurilor Olimpice de la Cheile Nerei, urmărind probe ca aruncatul cu sulița, aruncatul cu butucul, dar cel mai bun moment dintre toate ajungând să fie aruncatul cu lopata. Ultima seară petrecurăm toți mai mult timp, povestind și râzând în jurul focului înconjurați de cântecul greierilor, mâncând paste cu sos și făcând din această ultimă seară una de neuitat (și nu spun asta doar pentru că ni s-a mai alăturat o persoană care a adus suc, ciocolată și care următoarea zi avea să ne conducă șoferi spre mașini). Dimineața aduce cu ea și pregătirile de plecare, alături de frânturi de cântece avute în drumul spre ieșirea din sălbăticie cum spuneam noi.

          Pot spune că au fost momente în care am vrut să renunț, momente în care pur și simplu nu mai puteam face nici un pas, dar am vrut să fac acest lucru, să fiu în stare să pot realiza ceva ce îmi doream, să pot să fiu mândră de mine pentru ceva. Poate multă lume va gândi despre mine că exagerez, sau că am înnebunit, dar pentru mine este un lucru important și un pas înainte spre noi experiențe, ceea ce mă bucură enorm.

 

Mă puteți găsi pe Instagram

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *