Notițe

-Această postare este una dintre vechile mele notițe de jurnal, găsită din întâmplare pe calculator –

          Acum câțiva ani, am petrecut vacanța de vară la bunica mea, locul în care am crescut până a venit marea schimbare: mutarea în alt oraș. A fost frumos să revăd locul copilăriei mele, camera cea mica cu pereți roz deschis și ușa plină de postere.

          Într-o zi am stat să îmi aștept una dintre prietene, stând cuminte pe bancă, lângă vechile vecine de bloc. Aveau fel și fel de discuții care pe mine, sincer, nu ma interesau. Eram pur și simplu plictisită de acea lungă și interminabilă așteptare. Observ ca s-a făcut liniște, toate se uitau în aceeași direcție, așa ca am urmat acea „linie” a privirilor care m-au dus spre o bătrână în baston, mergând încet cu pași greoi, mărunți, în haine vechi și ponosite. Au încercat să se pună mai departe una de alta, astfel încât ea sa nu aibă unde sa se așeze, dar din fericire pentru mine erau prea puține. Se vedea că era obosită, și că avea nevoie de o pauză. Vârsta își spune cuvântul. A stat un timp, în care a apucat să vorbească și ea cu cele trei vecine în timp ce eu ascultam, dar nu înțelegeam tot ceea ce spunea căci era prea încet. Înainte de a pleca discuția avansase, ea adăugase doar că doctorul îi sugerase să facă mișcare. Se ridicase încet sprijinindu-se de baston, și porni în continuarea drumului cu aceiași pași mărunți și greoi. Celelalte păreau bucuroase căci scăpaseră de ea. Începuseră bârfa. Două dintre ele spuseseră că își aminteau de ea în vremea tinereții, că mergea vara la ștrand de dimineața până seara. Cum ca face exact ca și în tinerețe, de parca acum nu ar putea sta acasă. Dar nu s-au gândit că ea trebuie sa facă mereu câte un drum pentru orice are nevoie. Cealaltă doamnă începuse a se plânge de mirosul ce îl lăsase cât timp stătuse lângă aceasta, de hainele ei murdare și începu să le povestească ce ii spusese bătrâna între timp: că țigăncile i-au luat hainele, prin asta vroia să spună de fiica ei care i le-a luat. Și pentru asta găsiseră ceva de „adăugat”: „Normal ca i le-a luat, miros, sunt vechi!”.

          Da, dar nu s-au gândit nici o clipă că de aceasta nu are nimeni grijă. O luaseră în râs spunând că nici măcar nu își mai poate aminti câți ani are, spunând uneori că are 81 iar alteori 82. Dar s-au gândit că poate pe la acea vârstă te mai pierzi printre ani?

          Am vrut sa le amintesc, că și ele vor ajunge la acea vârstă. Să-și amintească de momentele când vorbeau pe cineva în nume de rău și batjocură, căci poate ceea ce urmează va fi asemănător ca ceea ce am scris în această postare. Viitorul este un lucru misterios, neștiut cu adevărat de nimeni în timp ce karma va face să ți se întoarcă orice lucru ca un bumerang.

 

Mă puteți urmări pe:

facebook  instagram  tumblr

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *