Omul este o fantomă

Ce este omul când este rătăcit dacă nu o fantomă? Suflet debusolat pierdut prin timp din cauza faptului că încă nu și-a găsit rostul, ori, este măcinat de trecutul care l-a făcut așa, de ceea ce nu a spus la timp sau i s-a întâmplat. Mă întreb adesea dacă toți oamenii au știut de la început ceea ce vor, oare, au ales sau ar fi ales altceva? Sunt mulți, asemenea mie, rătăcitori prin lume, fără vreun scop sau ambiție care să îi ridice și să realizeze că viața este mai complexă ca ceea ce cuprind cu ochii.

Ești blocat în propria ta lume asupra căreia tot tu ai cheia, dar nu vrei să te eliberezi, nu te simți forțat să o faci, așa că te complaci cu modul tău de trai și continui, rătăcind fără vreo schimbare, fără să dai o mare importanță asupra a ceea ce se întâmplă în afara micii tale lumi. După cum am menționat, te întemnițezi singur, dar, ar trebui să rupi lanțul, să te zbați, să urli, să-ți sapi ieșirea dacă e nevoie, ca mai apoi să poți trăi cu adevărat, să poți spune că ai speranță, să te poți crede când îți spui că ești fericit, să te simți din nou uman, să te simți pe tine în carne și oase, tare, dar totodată fragil, asemenea unui alt om.

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *