Avem impresia că a cunoaște o persoană înseamnă a auzi despre ea, zvonuri, resentimentele unora, lucruri spuse din răutate și invidie, alteori admirație (cam rar). Ele sunt făcute cu scopul de a ne schimba percepția despre acea persoană, de a avea o idee preconcepută, sentimente ori repulsi. Jocul întreabă-mă ca să-ți răspund, unde își vor face prima impresie și vor descoperi dacă ceea ce au auzit a fost corect sau nu sau nu.

          Nu multă lume ia în serios faptul că ceea ce vezi cu adevarat e ceea ce există în fața ochilor tăi, neschimbat și mereu cu tine, asemenea pozelor, amintirilor ce te însoțesc până la sfârșit. Mereu va fi cineva în viața noastră care a fost la început desconsiderat, judecat greșit. Sunt sigură că în viața fiecărui dintre noi a existat acea persoană, acel cineva care ți-a dovedit contrariul a tot ceea ce ai auzit; o persoană care te-a schimbat sau ai schimbat-o în bine. Ceea ce înseamnă că ce a urmat după acel „-Bună, eu sunt … ! ” a fost un lucru benefic pentru voi. Noi fiind oameni suntem meniți să greșim, imperfecțiunea noastră ne face perfecți, acesta este modul în care văd eu lucrurile. Suntem făcuți să învățăm din greșelile noastre și a celor ce ne înconjoară pentru a deveni niște oameni mai buni și mai responsabili. Nimeni nu are cum să cunoască toate secretele, gândurile, ideile, discuțiile pe care le au persoanele dragi, fie soț/soție sau cel mai bun prieten. Nu îți poți da seama ce este în sufletul fiecărei persoane, câtă iubire, ură, sau prin câtă durere sau fericire trece aceasta. Dar mereu poți face un bine cuiva, oricând la orice oră, fiind lângă persoane care au nevoie de compania ori dragostea ta devenind un sprijin, o piatră de temelie, o persoană cu care se poate vorbi, un umăr pe care să plângă când simte nevoia, iar lista poate continua. Un astfel de lucru te va face să te simți mai bine, gândind că ai ajutat o persoană cu un sfat, o explicație, un gând, orice ai putut să îi oferi. Așa se fac lucrurile simple, satisfacția apărută după acel „Mulțumesc”, fericirea venind din aceste lucruri mărunte și în ambele părți.

          Despre mine lumea ar putea spune că sunt o ciudată… sunt fata căreia îi place să zâmbească mereu, să râdă cât poate de mult. Genul de persoană care s-ar bucura de leagănul din parc și după ce copiii i-au crescut și au găsit fericirea. Copilul căruia îi place să citească și să asculte muzică, căreia încă nu îi place matematica dar adoră să compună fel și fel de povești în timpul liber . Adolescenta care încă ar vrea să mai fie copilul fără griji care a fost, micuța în sânul familiei. Fiecare avem în noi latura noastră copilărească, chiar dacă o arătăm mai mult sau mai puțin. Unora le este teamă de ce ar putea spune restul, doar nu am vrea să nu fim ca „turma”. Aici greșește lumea, toți suntem diferiți, toți suntem remarcabili și frumoși indiferent de ce spune toată lumea și oricine… trebuie doar să încetăm să ne mai pese de a arăta ca alți, de a fi ca ei și de ai lăsa să ne descurajeze. Prin descurajarea altora se vor simți învingători, puternici. Nu le dați această oportunitate, nu merită. Prin latura mea copilăroasă, presupun că sunt diferită de ceilalți, nici nu aș putea să mă imaginez ca fiind o persoană total serioasă, ar fi contradictoriu cu modul în care sunt și gândesc. Aș vrea să văd cum se diferențiază alte persoane de aceste copi fidele a acestei perfecțiuni întruchipate ale societăți actuale.

          Niciodată nu am reușit să închei așa cum aș vrea, referindu-mă la sfârșitul a tot ceea ce scriu. Încep prin a scrie ceva, apoi dezvoltând și ajungând în alte planuri, gânduri și idei. Unora poate li s-ar părea un lucru lipsit de gust, copilăresc, nereușit, total inacceptabil ori nepotrivit, dar eu mă consider o persoană flexibilă.

 

Mă puteți urmări pe:

facebook  instagram  tumblr

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *