Purtată de val
          Știu că nu am fost activă în ultimul timp, neavând nici o postare de când am începu acest nou an și îmi pare rău, dar am o explicație foarte bună pentru asta (sper să fie la fel de bună și pentru voi): am scris, dar nu am scris neapărat pentru a publica pe blog, deși voi pune un fragment pentru cei curioși.

           Țipetele răgușite și ascuțite răsună în toată încăperea. Un copilaș este ținut în brațele mamei protectoare și iubitoare.

– Este atât de frumoasă! Spuse ea în timp ce se uita profund în ochii maroni ai micuței, absorbindu-i orice mișcare, jucându-se cu degetele ei micuțe în timpul momentului de liniște.

– Ar trebui să te hotărăști în privința unui nume, Margret. Spuse femeia ce tocmai intră pe ușă. Nu părea să aibă mai mult de 40 de ani, părul ei blond ajungându-i în valuri până la coate, ochii ei de culoarea scoarței copacilor studiind copila. Își prinse rochia în mâini, așezându-se lângă aceasta, netezind-o cu palmele transpirate.

– Ar trebui, așa este? Stătu puțin, absoribită de ochii pruncului. Aș vrea ca acest moment să dureze pentru totdeauna. Zâmbi, iar o lacrimă îi alunecă pe unul dintre obajii îmbujorați. Este atât de mică, oh sufletul meu drag, atât de fragilă… așa a fost și pentru tine, draga mea Ecaterina? Aceasta îi zâmbi trist. Iartă-mă dacă întrebarea mea te-a făcut să te întristezi. În vocea ei se putea înțelege vinovăția, părerea de rău, căci considera această întrebare ca fiind una nepotrivită.

Ecaterina părea amuzată de reacția femei.

– Nu mă supără această întrebare, absolut deloc. Pentru câteva momente, nici una nu spuse nimic. Îmi e doar dor, dor de copila mea care e plecată departe , prea nestăpânită, prea curioasă. Așa a fost de mică, credeam că odată cu căsătoria se va schimba dar, a găsit pe cineva exact ca ea, oh, iar acum sunt cine știe unde, de parcă nu se puteau așeza la casa lor și să își întemeieze o familie!

– Ai mai primit vești de la ei?

– Nu de o lună… chipul Ecaterinei se întristă. Sper că se vor întoarce curând.

– Sunt sigură că acestă floare călătoare se va întoarce odată ce își va fi satisfăcut curiozitatea, tu doar fi pregătită să o strângi în brațe atunci când se va întâmpla. Aștept cu mare drag să îi ascult peripețiile și poveștile despre locurile nemaivăzute de ochii noștri prea obișnuiți cu locul natal. Femeia își strânse mai tare pruncul lângă inima ei. Ecaterina o privi cu drag, un mic zâmbet înflorind pe fața acesteia.

 

          Nu prea mai am cuvinte în acest moment cu care să pot umple rândurile, așa că vă voi lăsa cu această postare până la următoarea.

Pentru mai mult: Instagram

This article has 3 comments

  1. Pingback: Emoții | Amellia

    • Amellia Reply

      Bunule domn, nu cunoașteți absolut nimic despre mine sau viața mea personală încât să ajungem a ne trage de șireturi cu niște lucruri precum „fă” sau altele. Un Weekend plăcut!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *