Retrospectivă în prezent

Îmi amintesc și acum emoțiile acelor zile, deși, timpul face ca acestea să pară îndepărtate din cauza comodității instalate.

„Să ne mutăm împreună”

Deși stăteam de ceva timp împreună, lucru care s-a întâmplat ușor și destul de rapid fără a fi nevoie de vre-o propunere, o seara acum, o săptămână, apoi definitiv. Spațiul era destul de mic, un apartament mic tip garsonieră la demisol, aflat într-o zonă studențească, ca poziționare nu era destul de rău fiind și în apropierea centrului, dar… nu era pentru mine, căci nu este al nostru, astfel că, dacă aș fi dorit să fac și o mică schimbare în culoare sau mobilier, nu m-aș fi simțit confortabil.

„De-acord”

După o lună, timp în care apartamentul în care aveam să locuim a devenit gol, începe marea căutare: mobilier. Aici începe goana căutărilor, care totuși, este frumoasă. Desigur, aveam o idee despre cum doream să ne construiesc căminul, dar nici nu am ezitat să consult diverse articole referitoare la amenajarea apartamentelor, luând în calcul exemplul acestora doar cu o mică diferență, culorile. Mereu am fost atrasă de acei pereți albi care dau impresia unei măriri a spațiului, lumina pe care o dau și o păstrează în încăpere, deși este nevoie de o pată de culoare. După atât timp, nici acum nu îmi pare rău pentru alegerile făcute, covorul mare și pufos, petele de negru și roșu ale acestuia, ale mobilierului oferind un cu totul alt stil dormitorului/camerei de zi. Zona mea preferată din casă. Astfel:

„Comenzile au fost făcute”

Frigiderul, aragazul, mașina de spălat, canapeaua; toate cele de trebuință au sosit în scurt timp, singurele rămase fiind dulapurile. Totuși, eu cum sunt o persoană nerăbdătoare, am început să pregătesc lucrurile din vechiul loc pentru noul loc după sfaturile oferite de articolele aflate pe internet. Simțeam că sunt măcinată de timp, doream să ajung cât mai repede în căsuța noastră. Am fost fericită, nerăbdătoare, temătoare, un amalgam de sentimente, toate în același timp, dar, cel mai important este că mă doream împreună cu el în locșorul nostru, un adevărat cuib de împărțit între noi.

Privind în retrospectivă, realizez și acum frumusețea acelei perioade, imprudența emoțiilor. Doresc să spun că am fost nevoită să țin hainele pe rafturile dulapurilor de pe balcon căci, după cum menționasem deja, veniseră doar cele de trebuință absolut necesară. Mi-a plăcut vremea aceea, dar mult îmi place și asta.

„În prezent”

Îmi doresc să fac atât de multe, încât parcă nu am spațiul necesar. Suntem iubitori de animale, dar în momentul de față nu îi vom putea oferi ceea ce are nevoie, fiind controlați de spațiul limitat al blocului, hotărând astfel că nu îl vom chinui. O curte mare, cu cireși ascunzând un foișor și-un balansoar. Spații de lucru individual, eu cu treaba mea și el cu a sa. O bucătărie imensă cu insuliță și blat gros, probabil de-un albastru închis, un spațiu de gătit lejer și fără probleme. De această dată dormitorul va fi cu adevărat dormitor, punctul central fiind o saltea groasă, comodă, pe un pat înalt și un dulap ca o cameră asemenea filmelor văzute la americani înăuntrul căreia ne vom putea admira într-o oglindă din cap până în picioare.

„Când toate acestea”

Atunci când va sosi momentul, când toate acestea le vom dori îndeplinite, voi izbuti și voi căuta pe anunțul.ro, căci, am auzit doar vorbe bune despre acesta. Vom împărți împreună ideile și viziunile. Mă și imaginez venind să îți arăt acea măsuță de marmură pentru exterior văzută acum pe site, ori acea noptieră elegantă cu picioare subțirele și rezistente. Mă gândesc cu zâmbetul pe buze la acest viitor în care ne construim căminul împreună, că nu vom fi de-acord în privința unor aspecte estetice și practice, dar, că ne vom înțelege în privința altora.

Acest articol este realizat pentru competiția Spring SuperBlog!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *