Toamna, doamna mea!

Toamna ca și anotimp este deseori asociată sfârșitului, tristeți sau singurătăți, dar adevărul este altul, este o altfel de renaștere a acestei lumi plină de culoare, o perioadă plină de iubire și căldură. Frumusețea există și într-o zi ploioasă.

Toamna, este o femeie gingașă și delicată, cu brațele-i subțiri și talia de viespe, forme frumoase și o fața ovală. Obraji îmbujorați îi sunt bijuterie pe lângă buzele pline și ochii asemenea pietrei de smarald. Părul ei lung și des de culoarea ciocolatei cu lapte îi este ondulat ușor, strălucind în bătaia soarelui.

Liniștea apare cu lăsarea întunericului, dar ziua abia acum începe. Pregătirea pentru marea revedere începe acum!

Trupul fin este acoperit de un pulover roșu pe gât care îi pune în evidență formele frumoase oferite de mama natură. Ridicându-se ușor își alege o fustă neagră în cloș cu talie înaltă, închide apoi ușor fermoarul și își încalță frumoasele ghete din piele de culoare castanie. Toate acele paltoane înșirate ordonat pe umerașe îi îngreunează decizia, care dintre ele să fie? După îndelungi comparații îl alege pe cel negru, simplu, cu trei nasturi susținând că este cel mai potrivit. Își privește geanta mică cu o curea subțire de care atârnă lejer un breloc din fâși negre și o pune discret pe umăr.

 

 

Emoțiile îi făcură obrajii să roșească, se întreba dacă lui îi va plăcea, se privește în grandioasa oglindă urmărindu-și fericită paltonul elegant de damă și ghetele, aprobând cu un semn al capului, ținuta era completă! Își recapătă încrederea și pornește. Liniștea întunericului învăluie străzile luminate de felinarele vechi. Zâmbetul și prezența-i radiantă să te facă să o privești neîncetat, să îi sorbi din priviri mișcările fine și ținuta aleasă, asemenea unui om însetat venit din căldura toridă a deșertului. Ajunsă în parc, se oprește pentru a privi locul unde s-au cunoscut, amintirea o lovește ușor asemenea unei frunze zburând prin vânt. Apar brațe ce o cuprind pe la spate și o țin într-o îmbrățișare caldă.

– Am ajuns, doamna mea.

 

Și cu aceste cuvinte, anunț fericită că această postare este prima probă a competiției SuperBlog! Vă doresc o toamnă cât mai frumoasă!

This article has 1 comment

  1. Pingback: Proba 1. Dacă toamna ar fi o persoană și tu ai fi stilistul ei, cum ai îmbrăca-o?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *